Residence

Participarea sub așteptări la preliminarele din Iowa, de rău augur pentru democrați–interviu cu Dennis Goldford

Spread the love

Participarea sub așteptări la preliminarele din Iowa, de rău augur pentru democrați–interviu cu Dennis Goldford

Dennis Goldford este profesor de politologie la universitatea Drake din Des Moines, statul Iowa. Fin cunoscător al scenei politice statale, el este co-autorul unui text fundamental despre sistemul arhaic de adunări electorale/caucuses/ care la început de februarie,  o dată la patru ani, da startul prezidențialelor americane.

Teza cărții intitulate ADUNĂRILE ELECTORALE DIN IOWA: Geneza și Evoluția Unui Fenomen Mediatic, publicate în 2010 și re-editate în cîteva rînduri de atunci încoace, este că din malaxorul mass-mediei acest eveniment electoral cu „ambiții și proceduri” limitate” a ieșit supra-evaluat și deformat.  Supra-evaluat în sensul că Iowa are o prezența infimă în Colegiul Electoral, demografic și rasial este ne-reprezentativă, iar palmaresul  predictiv al adunărilor sale electorale  lasă mult de dorit. Deformat în sensul că la origine erau altceva, aceste adunări–un model de democrație participativă pe care s-au grefat prezidențialele.  Un model îmbătrînit care, cînd încearcă să țînă pasul cu tehnologia, da chix.  S-a întîmplat în acest an, provocînd un nou puseu de anxietate într-un partid, cel Democrat, suferind deja de STT, sindrom traumatic Trump.

Dennis Goldford:  Să nu uităm că adunările din Iowa nu sunt oficial alegeri ci, în esență, întîlniri periodice  a două organizații private, partidul Republican și cel Democrat. Ca atare, nu există mașini de vot, buletine scanabile sau alte  metode de numărare și raportare a rezultatelor. Există în schimb voluntari cu un stagiu de pregătire în acest tip de operațiuni electorale. Au cele mai bune intenții, acești voluntari, dar uneori greșesc. Adăugați complicațiile cauzate de noul program informatic ales de Democrați, plus faptul că acum nu au un singur set de rezultate de raportat, ci trei.   (În trecut calculau doar așa numitul „echivalent în delegați” la Convenția statală  Democrată din iunie). Cînd  le ceri unor voluntari să facă toate acestea, situația se complică.

Rep.: Cum s-a ajuns la astfel de complicații? Care este istoria acestui sistem „rar și original”? Pare un sistem prea mic pentru o țară și o miza atît de mare, alegerea unui președinte.

Dennis Goldford:  Adunările electorale/caucuses/n-aveau inițial nici o legătură cu prezidențialele. Existau, aceste adunări, de la începuturile statului Iowa, la mijlocul secolului al XIX-lea. Se desfășoară în ani cu soț, inclusiv în ani fără alegeri prezidențiale. Adunările au două funcții: să selecteze participanți la Convenția de comitat — nivelul administrativ imediat superior — și să discute poziții de inclus în platforma statală din iunie. Prezidențialele s-au suprapus acestui proces într-o anumită măsură în 1972 și în formă actuală în 1976, cînd la Democrați candida Jimmy Carter. Adunările electorale din Iowa au devenit un test al punctelor forțe și vulnerabilităților candidaților.  Numărul delegaților la Convenția Națională a Democraților este irelevant. În acest an, de pildă, ponderea statului este de numai 1% din total.

Rep.:  Ce au reliefat campaniile principalilor candidați Democrați din acest unghi al plusurilor și minusurilor?

Dennis Goldford:  Campania lui Pete Buttigieg a fost destul de bine organizată. Elizabeth Warren era considerată cea mai bine organizată, dar lucrurile n-au mers cum ar fi sperat.  Bernie Sanders are un nucleu solid de sprijin–la bine și la rău. Mesajul lui Joe Biden, așa cum este, n-a avut ecoul scontat. În general, cînd vorbim de atuuri și puncte nevralgice ale unei campanii, ne gîndim la așteptări: a mers peste, sau sub nivelul așteptărilor.

Rep.:  Care este secretul succesului electoral în Iowa, care este rețeta unei performanțe peste așteptări?

Dennis Goldford: Una dintre cheile succesului lui Obama în 2008  este că a concurat, spre deosebire de Hillary Clinton,  în aproape toate circumscripțiile din Iowa. În acest an, dacă privești o hartă color a comitatelor, constați că Buttigieg a avut sprijin într-o mare varietate de locuri, votanții lui Sanders  au provenit dintr-o arie ceva mai restrînsă, în vreme ce opțiunile categorice pentru Biden, Klobuchar sau Warren au fost extrem de limitate geografic.  Așadar, cheia succesului lui Buttigieg pare a fi că a făcut eforturi în zone rurale și în orașe mici, teritoriu care nu este tradițional democrat.

Rep.:  Ce prezice acest succes al lui Buttigieg?

Dennis Goldford:  Absolut nimic. Votanții Democrați din Iowa, în orice caz cei care s-au prezentat — într-un număr dezamăgitor — trimit în esență un semnal restului țării. E mult mai mult decît un sondaj, e un prim indiciu a ceea ce cred Democrații activi despre calitățile și defectele celor aliniați în cursa de nominalizare. Uneori învingătorii din Iowa ajung la generale–mai des la Democrați decît la Republicani. În 2005, John McCain n-a făcut campanie în Iowa dar a obținut învestitura partidului; în 2016, Ted Cruz a repurtat victoria în Iowa, dar a pierdut nominalizarea în dauna lui Donald Trump. Nominalizara nu e decisă, ea începe doar în Iowa.

Rep.:  Ce se vede de pe linia de start, în măsura în care se poate vedea ceva prin ceața unei campanii lungi și imprevizibile?

Dennis Goldford:  Se conturează, în lumina rezultatelor de aici, o cursa în trei, Buttigieg, Sanders și Warren. Rămîne de văzut dacă Amy Klobuchar sau Joe Biden rezistă — deși începutul nu-i de bun augur pentru el. Democrații au ieșit victorioși în 2018 pentru că au beneficiat de o creștere masivă a prezenței la urne. Au nevoie să mențină sau să depășească acel nivel de participare dacă e să aibă o șansă de a-l învinge pe președinte sau de a prelua controlul Senatului. Faptul că în Iowa participarea a fost sub așteptări — la nivelul lui 2016 — nu prevestește nimic bun pentru Democrați.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Lăsați un comentariu

avatar
  Subscriere  
Anunță-mă