Residence

Pagina de istorie: Barajul de la Bicaz, de la visul Reginei Maria, la construcția ridicată de comuniști

Spread the love

Pagina de istorie: Barajul de la Bicaz, de la visul Reginei Maria, la construcția ridicată de comuniști

În data de 1 iulie 1960 era finalizată construcția unuia dintre cele mai spectaculoase baraje din România. Este vorba de barajul din Bicaz, care a dus la formarea celui mai mare lac artificial interior din România. Barajul a fost clădit pe suferința miilor de deținuți politici, siliți de comuniști să muncească forțat pe șantierul din Carpații Orientali.

Vreme de sute de ani, Bicazul a fost doar un pitoresc, dar sărac sat de munte. Soarta așezării s-a schimbat după ce pe tronul României a fost adus Carol I. Bicazul a fost inclus în Domeniile Coroanei și s-a transformat într-o localitate excelent administrată, care a a înflorit și care s-a transformat într-o cochetă stațiune de munte.

În Bicaz veneau destul de des membrii Familiei Regale a României, care locuiau în casa administratorului domeniului, azi Primăria Bicaz. În Bicaz își găsea refugiul Regina Maria în anii Primului Război Mondial, după ce Parlamentul, Guvernul, Armata și Familia Regală  s-au retras în Iași, oraș transformat în capitala de război a României. Administratorul Domeniilor Coroanei, Ioan Kalinderu, a construit un teatru, transformat azi în muzeu.

Ideea amenajării unui lac de acumulare a fost lansată în anul 1908, de către inginerul Dimitrie Leonida, absolvent al Școlii Politehnice din Berlin-Charlottenburg. Familia Regală a aprobat proiectul, care, însă, a fost amânat din cauza Primului Război Mondial. A fost amânat din nou din cauza morții Regelui Ferdinand I și apoi a Marii Crize Economice din perioada 1929 – 1933.

Cei care aveau să repună pe tapet ideea construirii unui baraj au fost comuniștii. Ei au folosit munca de sclavi a aproximativ 12.000 de deținuți politici. Lucrările au început în anul 1950. Au fost strămutate 22 de sate. Două cimitire au fost strămutate de-a lungul unei căi care a primit numele de Drumul Morților. Barajul de beton a atins înălțimea de 127 de metri, o lungime a coronamentului de 435 de metri și o lățime a bazei de 119 metri.

În 1 iulie 1960, barajul a fost închis, iar apa a început să se adune. Lacul de acumulare format are o suprafață de 32,6 kilometri pătrați și formează o adevărată mare între munți. El alimentează o hidrocentrală cu o putere instalată de 210 MW. Barajul de la Bicaz este străbătut de numeroase galerii, puțuri de aerisire și nișe de vizitare. El constituie o adevărată minune a ingineriei, care spune, totodată, povestea suferinței miilor de robi trimiși la muncă silnică în Carpați, dar și povestea visului Reginei României Mari, care dorea să își construiască o reședință pe malul lacului pe care a apucat să îl vadă doar cu ochii minții și ai sufletului. 

Lăsați un comentariu

avatar
  Subscriere  
Anunță-mă