Residence
Colaps dirijat

De ce am devenit slugile altora?!

Spread the love

De ce am devenit slugile altora?!

,,Slugi, lătrai, foști turnători
Sunt – luați grămadă!
Extraordinari actori … pentru o mascaradă”
B.Enica

Am ajuns dintr-un popor demn, având industrie, agricultură, cultură, un popor de slugi. Noi nu știm, în aceste vremuri, când am devenit un popor de slugi, unde se termină diplomația și începe slugărnicia? Nu e o întrebare pe care să o pui românilor, care, din cauza celor ce le-au pus căpăstru, nu au decât o opțiune: ”Capul plecat, sabia nu-l taie”!
Întotdeauna vedem că arta compromisului își face efectul scontat. Dacă o fi vorba despre arta compromisului sau nu, nimeni nu știe. Pe ardeleni i-a învățat istoria să-și ascundă gândurile, prin urmare, aici conspirația e un modus vivendi chiar și acum. Domnitorii de la sud de Carpați, cu puține excepții notabile, și-au cumpărat liniștea cu bani grei, moldovenii s-au ascuns după vorbe, adăpostul lor cel mai sigur, spunea un cunoscut istoric, care nu mai este printre noi ca să ne vadă în ce postură am ajuns.
Mă uit la Ludovic Orban cum pleacă din ședința de Guvern pentru a vorbi cu Klaus Iohannis despre ce masuri va lua în viitor. Asta, tradus popular, tot o slugărnicie este. Vorbim de slugarnicii de la nivel înalt, care se văd din avion. Klaus Iohannnis de multe ori este chemat în Occident sau SUA, pentru a lua notițe despre ce mai trebuie făcut în România. Vine de acolo și execută, ,,pas cu pas”, vânzarea către Occident sau americani a tot ce se mai poate vinde din Romania.
Cu părere de rău spun, orice ar spune și ar face acest Guvern, este o catastrofă. Nu funcționează niciun minister, nimeni nu știe ce trebuie făcut, deciziile sunt haotice, oamenii sunt neprofesioniști. Mă uit la Ministerul Muncii, Învățământului, Culturii, dar nu pot omite Ministerul Finanțelor, unde Dl Câțu nu știe decât să facă împrumuturi, de parcă se împrumută pentru el, acasă. O guvernare catastrofală, pensii, alocații, indemnizații, nimic pe motivul că nu sunt bani. Favorurile date ,,boierilor români “au rămas aceleași, nemișcate. Unde sunt acele promisiuni care se făceau în campania prezidențiala? Suntem o țară neguvernată. O țară fără direcție, asemănătoare unei nave fără căpitan. În loc să gândim o strategie de a scoate țara din aceasta criza, ne gândim la anticipate.

Ne și place să fim slugile celor din afară!

Suntem avizi după putere, dar nu trebuie uitat ca puterea ucide. Nu ne interesează țara, poporul, cum intrăm la conducere devenim niște slugi care executam ordinul progresismului, globalismului și a altor structuri. Slugărind, câștigăm mandate, bani, foloase, parcă am trăi nu știu câte vieți pe acest pământ. Cei care slugăresc nu mai au popor, țară, totul este să îndeplinească cu brio ordinul de slugă, parca ar fi niște mumii care ocupă acele scaune ale puterii. De ce ne vindem țara, noi chiar nu mai simțim românește, nu mai reprezentăm acest popor pe care-l folosim doar din patru în patru ani? Fugim, fugim, oare de cine fugim, chiar suntem toți niște sclavi vânduți puterilor străine?
Opinia majoritară este ca ne-am pitit cum am putut pentru a ne păstra ființa națională, și, zice-se că a meritat. Acum oare de cine fugim? Ca să vopsească neputința în culori ușor de suportat pentru conștiință, romanii continua să găsească nenorociri peste tot, în afară de propria gospodărie. Formal, nu-i mai atacă nimeni. Dușmanul cel mai lesne de identificat, Uniunea Europeană, are, culmea, și soluția pentru a i se opune inteligent. Doar că inteligența la un popor atât de încercat, neavând darul spontaneității, rămâne undeva la periferia comportamentului. Urmarea? Invocam geografia, factor determinant al destinului, umplem bisericile cu traista deschisă și privim peste gard, să nu ne fure cineva și sărăcia. Cum am mai doini fără dansa? Uniunea Europeana nu funcționează la adevărata capacitate, este și ea la un pas să se destrame, funcționând acum din inerție, un mers haotic, pus pe căpătuială. Nu mai avem nici pantaloni pe noi, europenii ne-au luat tot. Aud sloganul că noi sunt estici. Nu domnilor, Europa merge până la Urali. Viața noastră s-a deteriorat pe zi ce trece, nu mai avem acel suflu nou, nu mai are cine ne păzi, nu mai avem încredere în nimeni.
Cum deschidem televizorul, vedem politicienii cum ne prostesc pe față, ca și cum noi suntem proștii societății. Suntem instrumentele celor care se joacă, zi de zi, cu viețile și existența noastră. Spuneam că adversarul care pare ca ne flămânzește, Uniunea Europeană, ne aduce și soluția. Avem dreptul să umplem piețele vestice cu produse românești, dar cum am putea-o face, de vreme ce nu reușim nici măcar să stăm sub pomul de lângă casa cu gura căscată, spre a ne îndestula?
Uniunea Europeană, prin ordinele care le transmite și multinaționalele existente ne transformă în niște roboți sau sclavi, care dormim și muncim, că în rest, viața nu mai este o prioritate decât banul, care este stăpânul oamenilor.
La noi, încă zburdă în minte coșmarul ceapeurilor, de-abia acum realizăm că faza cu “unde-i unul nu-i putere”, care ne-a mânat să realizăm țara dodoloață, ne poate pune mămăliga pe masă. Dacă n-am fi noi acea mămă­ligă. Mulți dintre noi nu se pot familiariza cu vremurile din ziua de azi. Nu mai exista programe de a face cetățeanul să înțeleagă noile procedee ale vremurilor. Pe politicieni îi interesează manipularea și prostirea sclavilor care nu în­țeleg, mulți nu vor să fie în ton cu vremurile. Totul pleacă de la sate, comune, orașe, municipii etc.
Lumea nu mai învață, mulți nu mai muncesc, așteaptă să primească fără să depună efort.
Nimic nu-l împiedică pe un primar de comună sa caute pe Internet un coleg neamț, ca să-i ofere roșii ecologice, de pildă. Da, dar dacă nu dă statul ajutor, cum s-or coace ele? Nu există nicio inițiativă locală de-a strânge comunitatea la muncă. Plâng pământurile pline cu ciulini. Au plecat tinerii la oraș sau în alte țări. Păi, să-i aducem înapoi. E greu, dar nici măcar nu încearcă nimeni să le vorbească.
Și spleen-ul (plictiseala) se îngroașă mereu, se adaugă la lenea ancestrală, brațul își pierde obișnuința muncii. Rămâne doar gura, care cere de mâncare și, văzând că nu primește, se mulțumește cu ce apucă. Trăim doar să mâncăm, să bem ceva acidulat și să butonăm televizorul. Restul nu mai avem nici o satisfacție. Ne place să slugărim. De ce avem această satisfacție nebunească de a executa și a fi slugile Germaniei, Franței, SUA, și altele.

Suntem aici de 2000 de ani!

Și la ce ne folosește? N-am avut niciodată voință, tot ce-am făcut este să rezistăm Am avut mereu atât cât să nu murim de foame, și le-am mulțumit tuturor că ne-au lăsat în viață. De bucurie, le-am sărutat mâinile și cum ne-am întors cu spatele, i-am înjurat. Am devenit un popor care nu știm ai cui suntem, cine ne mai reprezintă. Cei care ne conduc nu mai au demnitate, patriotism, logică, perseverență și multe altele. Sunt jucători la comanda străinătății.
Noi totdeauna vrem și ne dorim să părem ce nu suntem. Bravii noștri conducători prin tot ce fac, fac rău nației române. Că multe răutăți se vad cu ochiul liber, dar nimeni nu sancționează pe nimeni. Toți sunt bucuroși că misiunea lor s-a îndeplinit.
Nu mai interesează pe nimeni nimic decât ei să-și umple sacii cu bani, să se asigure pentru câteva generații, de parcă ar trăi o sută de ani.

Poporul doarme frumos!

Și mai mârâie, de complezență, doar atunci când votează, că restul sunt conștienți că votează alții și nu ei. Doar sclavul Occidentului este stabilit cu mult înainte de alegeri. Aceste alegeri nu fac decât ca alegatorii să legifereze șmecheriile celor din afară, care aleg pe cine trebuie să fie ales. La noi nu este o problemă că alegem din rău, ce-i mai rău. Dacă morții noștri s-ar trezi să vadă cum a ajuns și pe mâna cui este această țară, nu ar mai dori decât să ne facă vânt în groapă, că restul l-am făcut noi. Dar cum noi dormim și nu ne interesează ce este în jurul nostru, nu facem decât să aprobăm și să veghem sclavia și prostia noastră, a celor care ne numim așa ziși alegatori de sclavie.
Istoria doarme frumos peste un popor cu strămoși viteji. Urmașii lor sunt bolnavi de teamă și continuă să plece capul spre strachina cu pesmeți. Stomacul se umflă, vine o noua zi. Din când în când, vin alegeri cu mici, făină, ulei și găleți. Și promisiuni: o să facem! Iar un răspuns inteligent – “o să facem noi, nu va deranjați!” – nici nu intră în calcul. Fatalitate!…. A tras la Domnul o rugă.
”Ca să nu-mi mai fie sluga, Ca răspuns de la stăpân…Slugă dacă ești român”.

Al dumneavoastră același
Prof. Ioan Romeo Mânzală

Lăsați un comentariu

avatar
  Subscriere  
Anunță-mă