Residence

Barajul de la Bicaz, de la visul Reginei Maria, la construcția ridicată de comuniști

Spread the love

Barajul de la Bicaz, de la visul Reginei Maria, la construcția ridicată de comuniști

În data de 1 iulie 1960 era finalizată construcția unuia dintre cele mai spectaculoase baraje din România. Este vorba de barajul din Bicaz, care a dus la formarea celui mai mare lac artificial interior din România. Barajul a fost clădit pe suferința miilor de deținuți politici, siliți de comuniști să muncească forțat pe șantierul din Carpații Orientali.

Vreme de sute de ani, Bicazul a fost doar un pitoresc, dar sărac sat de munte. Soarta așezării s-a schimbat după ce pe tronul României a fost adus Carol I. Bicazul a fost inclus în Domeniile Coroanei și s-a transformat într-o localitate excelent administrată, care a a înflorit și care s-a transformat într-o cochetă stațiune de munte.

În Bicaz veneau destul de des membrii Familiei Regale a României, care locuiau în casa administratorului domeniului, azi Primăria Bicaz. În Bicaz își găsea refugiul Regina Maria în anii Primului Război Mondial, după ce Parlamentul, Guvernul, Armata și Familia Regală  s-au retras în Iași, oraș transformat în capitala de război a României. Administratorul Domeniilor Coroanei, Ioan Kalinderu, a construit un teatru, transformat azi în muzeu.

Ideea amenajării unui lac de acumulare a fost lansată în anul 1908, de către inginerul Dimitrie Leonida, absolvent al Școlii Politehnice din Berlin-Charlottenburg. Familia Regală a aprobat proiectul, care, însă, a fost amânat din cauza Primului Război Mondial. A fost amânat din nou din cauza morții Regelui Ferdinand I și apoi a Marii Crize Economice din perioada 1929 – 1933.

Cei care aveau să repună pe tapet ideea construirii unui baraj au fost comuniștii. Ei au folosit munca de sclavi a aproximativ 12.000 de deținuți politici. Lucrările au început în anul 1950. Au fost strămutate 22 de sate. Două cimitire au fost strămutate de-a lungul unei căi care a primit numele de Drumul Morților. Barajul de beton a atins înălțimea de 127 de metri, o lungime a coronamentului de 435 de metri și o lățime a bazei de 119 metri.

În 1 iulie 1960, barajul a fost închis, iar apa a început să se adune. Lacul de acumulare format are o suprafață de 32,6 kilometri pătrați și formează o adevărată mare între munți. El alimentează o hidrocentrală cu o putere instalată de 210 MW. Barajul de la Bicaz este străbătut de numeroase galerii, puțuri de aerisire și nișe de vizitare. El constituie o adevărată minune a ingineriei, care spune, totodată, povestea suferinței miilor de robi trimiși la muncă silnică în Carpați, dar și povestea visului Reginei României Mari, care dorea să își construiască o reședință pe malul lacului pe care a apucat să îl vadă doar cu ochii minții și ai sufletului. 

Lăsați un comentariu

avatar
  Subscriere  
Anunță-mă